Dincolo de aparente si presupuneri. Despre adapost si pisici
marţi, 02 iunie, 2015,

Acest text se adreseaza celor care nu ne cunosc sau nu sunt familiarizati cu activitatea Asociatiei "Prietenii Pisicilor" si nu este menit sa supere in vreun fel pe aceia dintre dumneavoastra care ne cunoasteti si ne-ati ajutat de-a lungul anilor si ne veti ajuta si in viitor. 

Cap.I. INCEPUTURI

Datorita acuzatiilor recente primite pe Facebook, e-mail sau in privat, e timpul sa facem o prezentare mai detaliata a adapostului si problemelor cu care ne confruntam.

Am fost acuzati ca nu luam in serios situatiile cand oamenii gasesc pui, sugari sau nu, bolnavi sau nu, ca nu oferim fondurile necesare vaccinarii puilor gasiti, ca nu putem prelua toate cazurile, ca nu ne deplasam la domiciliul celor ce suna pentru a captura pisici salbatice si a le transporta la veterinar, unde sterilizarea e gratuita (desi de multe ori am facut-o), ca ne renovam camera si ne punem „gresie bengoasa", etc.

Pana acum, taceam si acceptam sa fim pusi la zid, aratati cu degetul si facuti in fel si chip. De aceasta data insa, aceste acuzatii nu pot fi lasate fara raspuns. Stiti, si noi avem un suflet... Desi nu credem ca datoram cuiva vreo explicatie, o sa incercam totusi sa o oferim, pentru a clarifica situatia in care se afla adapostul si posibilitatile de a ajuta de care dispunem.

Inainte de orice trebuie sa spunem ca ASOCIATIA PRIETENII PISICILOR NU EFECTUEAZA UN SERVICIU PUBLIC, Primaria municipiului Oradea nu a acordat pana in prezent nici o finantare de nici o natura asociatiei noastre.

Acest adapost a fost creat de un Om care a dorit sa faca ceva pentru pisicile acestui oras intrucat pentru caini exista adapostul finantat de SOS Dogs. Din pacate problemele financiare ivite si lipsa de interes si implicare a autoritatilor locale l-au fortat sa abandoneze proiectul. Adapostul a fost preluat ca finantare de un cetatean englez impreuna cu voluntarii de la acea vreme si este in continuare tinut in viata doar de voluntari intrucat cetateanul englez si-a pierdut locul de munca si nu mai poate continua finantarea. In ajutorul voluntarilor a sarit o mana de oameni generosi si buni la suflet care, cel putin o parte dintre ei, nici macar nu au calcat vreodata in orasul nostru.

Este extrem de greu sa gasesti oameni bogati pe a caror agenda sa inscrii un mic ajutor financiar acordat unui adapost...mai ales de pisici.
In ceea ce priveste implicarea autoritatilor locale...rezultatul este egal cu 0. Pisicile nu musca, nu latra si nu sunt foarte evidente...deci care este problema?

Cap. II. VOLUNTARII

Niciunul dintre voluntari nu este angajat al adapostului si nu ia un salariu de la „Prietenii Pisicilor". Fiecare voluntar desfasoara una sau mai multe activitati, in functie de abilitati, de la munca de tamplarie, la strangeri de fonduri. Iar daca nu stie sa faca, este dispus sa invete si reuseste, ca sa poata sa faca mai multe pentru adapost.

Toti voluntarii au chirii de platit, familii, obligatii si locuri de munca unde sunt platiti cu un salariu de catre un angajator, ce nu le permite sa plece pentru colectarea pisicilor de pe strada cand doresc si nici sa raspunda mereu la telefon. Adapostul nu dispune de un autoturism, de asemenea doar trei dintre voluntari au autoturisme personale cu care se deplaseaza pe cheltuiala proprie pentru a transporta pisicile, combustibilul nefiindu-le decontat.
Activitatea de voluntariat se desfasoara in cea mai mare parte dupa-masa, dupa orele de serviciu, sambata si duminica, in concediile legale, in zilele libere cand sunt sarbatori nationale - Paste, Craciun, Revelion, zile cand alti oameni se odihnesc, se plimba, merg in vacante etc. In timpul zilei pisicile doar sunt hranite si se face curatenie.

Toti voluntarii detin intre 5 si 20 de pisici, toate fiind preluate de pe strada sau de la alte persoane care le-au "salvat", dar nu au facut-o pana la capat, caci salvarea nu consta in a le „pasa mai departe", fara ca apoi sa te mai intereseze de soarta lor.
De asemenea, voluntarii hranesc pisicile din vecinatatea locuintelor lor, sterilizeaza si returneaza in teritoriu precum si incerca sa gaseasca locuinte pentru puiutii aruncati in respectivele zone.

Am fost acuzati ca nu luam in serios cererile de ajutor, pui sugari gasiti, etc. In afara de a-i lua in propriile case nu avem alte solutii, deoarece cum se va vedea mai jos, sunt reguli stricte pentru introducerea unei pisici noi in adapost. Noi am gasit pe internet modalitatile de ingrijire a puilor sugari si am invatat de la caz, la caz. Suntem dispusi sa dam sfaturi si sa impartasim din experienta noastra oricui doreste sa adopte sau sa ia in ingrijire o pisica (pui sau adulta). Exact ce ar putea face cei ce ii gasesc, facem si noi, seara, dupa serviciu, noaptea, sambata, duminica. Si noua ne-au murit sugari in maini. E o certitudine a vietii din pacate, cea mai mare parte a sugarilor fara mamica MOR! Nu inseamna ca daca ni i-ati dat noua, i-ati salvat, inseamna doar ca facem noi, niste oameni obisnuiti ca si restul lumii, toata munca. Diferenta este ca noi plangem in caz ca nu i-am putut salva, nu dvs. Bucuria adoptiei tine putin.

Am publicat nu o data ca adapostul este suprapopulat, ca ne sunt casele pline de pisici pe care abia reusim sa le intetinem si totusi, cererile de preluare suna cam asa: „mai am o pisica si/sau un catel si/sau nu am timp liber si nu o pot tine".

S-a dormit noaptea acolo pentru a asigura hranirea din doua in doua ore a sugarilor. Un voluntar i-a dus cu el in masina cu care facea naveta pana la Beius si inapoi in fiecare zi, pentru a-i putea hrani din 2 in doua ore. Un pisic gasit pe strada, lovit de masina, a fost dus cu masina personala de un voluntar pana la Arad, pentru a fi operat, iar apoi, dupa o saptamana, inapoi la Oradea la adapost. Exemple de acest fel pot curge...

S-au platit tratamente si benzina din banii proprii si nu o data - chiar daca se aduna cate ceva, in urma apelurilor disperate de pe Facebook, de multe ori nu era suficient. Va rugam nu uitati ca avem deja si pisicile noastre acasa, ce nu o data s-au imbolnavit datorita preluarii in propriile case a puilor gasiti de binevoitori si evident au trebuit si ele tratate. Nu mai avem nici macar o incapere pe care sa o putem inchide pentru a asigura un minim de carantina, nici macar la noi acasa...
Telefonul adapostului suna zilnic, sambata si duminica, noaptea la ora 23 pentru pisici gasite sau preluari de pui sugari. Faptul ca voluntarii si-au propus sa ajute pisici nefericite si se chinuie sa intretina zeci de suflete, nu inseamna ca pot fi hartuiti si aratati cu degetul, pe motivul ca citez: „voi va numiti prietenii pisicilor"...

Cap. III. SITUATIA FINANCIARA

Dupa cum probabil deja v-ati dat seama, adapostul se confrunta cu grave probleme financiare. Dupa cum am mai spus mai sus, am pierdut tot suportul financiar acordat de initiatorul adapostului precum si al cetateanului englez continuatorul proiectului. De mai mult de doi ani suntem „pe cont propriu" si luam tot mai serios in calcul posibilitatea de a fi fortati sa inchidem si de a ajunge cu toate pisicile in strada. Luna de luna reusim tot mai greu sa ne "taram" pana in luna urmatoare.

Cheltuielile noastre implica chiria - 300 USD/luna care transformati in lei sunt peste 1200 lei/luna la cursul actual al dolarului american, curent electric, gaz (incalzirea ajunge in lunile de iarna la 750-800 de lei), mancare - aprox 2500-3000 lei/luna in functie de numarul de pisici, tratamente medicale (facturile au fost deseori postate pe facebook, atingand sume de 1000-1500 lei pe luna, datorita bolilor cu care ne confruntam), detergent (la adapost se spala mai multe paturi, cearceafuri si alta rufarie decat va puteti imagina, cu o masina de spalat primita donatie), materiale de curatenie si tot felul de alte cheltuieli necesare pentru a le oferi pisicilor un trai decent. La un calcul simplu veti vedea ca suma totala medie a cheltuielilor noastre lunare se ridica la 5500 - 6000 lei/luna, in conditiile unui numar mediu de 80 de pisici in adapost.

Facturile medicale isi datoreaza sumele exorbitante numarului enorm de pisici si a spatiului impropriu pentru un adapost (avem o casa inchiriata si nu un adapost construit special in acest scop), ceea ce duce la raspandirea rapida si la un numar mare de pisici a diverselor boli cu care se confrunta rasa felina. Factura noastra finala este umflata si de cheltuielile de prevenire a bolilor. Oamenii nu sunt dispusi sa ajute nici macar cu un vaccin pentru un pui salvat, deoarece nu intentioneaza sa il tina, astfel incat adapostul este cel care trebuie sa plateasca zeci de vaccinuri.

Toate aceste cheltuieli sunt achitate din buzunarul voluntarilor si din sponsorizari primite de la iubitori de animale, in urma apelurilor repetate pe Facebook pentru donatii. Acestea insa nu sunt suficiente, fiind nevoie mereu sa renuntam la diverse, sa imprumutam sau sa „cersim" ajutor de la cei care credem ca ne-ar putea oferi ocazional cele necesare. Stiati ca de peste un an jumatate am renuntat pana si la nisipul pentru pisici, pentru ca era prea scump pentru noi, si ca l-am inlocuit cu peleti de rumegus?

Ceea ce obtinem, obtinem greu, dintr-o parte sau alta, prin forte proprii, prin rugaminti si multe nopti pierdute, cautand. Iar apoi tremuram si ne intrebam: unde sa mai mergem? unde sa mai cerem ajutor? ce va fi cu pisicile daca noi nu reusim?
Mai facem obiecte artizanale in timpul nostru liber, de multe ori noaptea, ca sa mai strangem bani pentru un sac de mancare. Sau vindem bijuterii primite donatii, daca avem cui.

Pentru a fi pentru toata lumea clara aceasta problema, din procentul de 2% am incasat anul trecut aproximativ 6000 lei, ceea ce dupa cum v-ati dat deja seama a acoperit cheltuielile noastre pe o luna. Facem aceasta precizare deoarece au fost voci care ne-au aratat acuzator cu degetul, incercam sa citam: „cum nu aveti bani, ca va intra bani din 2%?!!?"

Cap. IV. SPATIUL

In prezent beneficiem de o casa inchiriata, cu 3 camere si o anexa construita de voluntari, tot cu 3 camere. Doua camere din anexa sunt locuite de aproximativ 40 de pisici adulte, numarul nu e fix, e in continua crestere. Toti puii intrati anul trecut ce nu au fost adoptati, vor trece mai devreme sau mai tarziu in anexa. Sunt deja aproape adulti si la fel ca si ceilalti deja cazati in cele 2 camere, nu vor fi probabil niciodata adoptati, deoarece putinii adoptatori care ne mai trec pragul vor pui de pisica pana in 4 luni sau pisici sociabile chiar daca sunt adulte, NU vor pisici timide, fricoase, sau pisici la care le lipseste o parte a corpului in urma traumatismelor suferite (picior lipsa, un ochi lipsa sau coada mai mult sau mai putin scurtata).

A treia camera din anexa a fost proiectata sa fie camera de carantina. Aici, trebuie sa intelegeti ceva: carantina presupune izolarea unuia sau a mai multor indivizi, pentru o perioada de 2-3 saptamani, pentru a vedea daca sunt sau nu purtatori de boli. Daca respectiva camera a fost deja ocupata de 3-4 fratiori care, avand provenienta comuna pot fi cazati la comun, nu mai pot fi introdusi altii, deoarece daca respira acelasi aer, se pot contamina. Noi primim in „sezon", in jur de 30-40 de cereri de preluare. Ar trebui sa avem cel putin 10 camere de carantina, pentru a putea fi dezinfectate si refolosite tot la 2-3 saptamani. Iar daca puii sunt bolnavi, mai adaugati cel putin o luna.

In concluzie, a le amesteca, a le ingramadi intr-o camera pe toate, inseamna a le pune in pericol viata. Si la fel cum pentru unele boli ale oamenilor nu exista tratamente, nici pisicile nu sunt scutite - iar o mare parte a virusilor, ucid fara doar si poate chiar si o pisica vaccinata.

Cap. V. RENOVAREA

Si acum e timpul sa clarificam problema renovarii. Datorita preluarii excesive de pui de anul trecut, zeci de pisici noi introduse, fara posibilitatea de a le oferi o carantina adecvata si pentru ca nimeni nu dorea sa tina in foster puii pana la vaccinare, adapostul s-a umplut de bacterii, ciuperci si virusi. Bacteriile si ciupercile dau diverse manifestari de la diaree ce nu inceteaza cu saptamanile, pana la raceli, dermatite, micoze, etc. Virusii in majoritatea lor sunt mortali, in special pentru pui. Acesti virusi nu afecteaza sanatatea oamenilor, nici macar a altor animale.
In urma sfatuirii cu mai multi veterinari s-a ajuns la concluzia ca parchetul existent nu este un mediu deloc potrivit pentru un adapost. Parchetul a fost inlocuit cu gresie, care nu intretine toate aceste elemente - bacterii, ciuperci, virusi si poate fi curatata mai eficient.

Ce a presupus renovarea? O mana de fete au scos parchetul, au slefuit peretii, au dezinfectat si pregatit locul, sambata si duminica GRATIS. Alti cativa prieteni ai adapostului au turnat sapa de beton, si au pus gresie, sambata si duminica, GRATIS. Gresia a fost DONATA, doar cimentul, adezivul au fost cumparate.

Deci daca se posteaza poze cu oameni fericiti si zambitori si camere noi si curate, nu va lasati inselati, fericirea e data de satisfactia muncii valoroase, dusa la bun sfarsit. Nu e o poza de promovare, gen am plantat un copac si ne postam cu el pe Facebook, e o poza facuta dupa 10 ore de curatenie, inghitit praf si respirat vapori proveniti de la diverse substante cu care s-a facut dezinfectia. Ce nu ati vazut si poate trebuia sa facem poze, sunt... mainile noastre. Sau fetele care, desi purtau masti, au fost nevoite sa iasa din camera pentru ca li s-a facut rau. Sau vanataile pe care le aveam pe maini si picioare. Durerile de spate, din pacate, nu pot fi dovedite.

Cap. VI. PISICILE

Si sa trecem la cel mai important subiect, Pisicile.

Din 2010 si pana in prezent adapostul a salvat si gasit casute pentru aproximativ 400 de pisici. La aceasta cifra se adauga cateva zeci ce si-au gasit stapani prin intermidiul adapostului, chiar daca nu au fost preluate in grija noastra, ci am fost ajutati de oameni ce le-au pastrat pana la adoptie.

Din pacate, adoptiile in tara sunt rare. Sansa noastra au fost adoptiile in Olanda, unde au fost adoptate in jur de 200 de pisici intr-un an si jumatate fata de 200 de pisici in Romania in 5 ani. Pentru pisicile adoptate (si cine a adoptat poate sa confirme) nu am cerut nici un ban. Majoritatea pisicilor au plecat spre noii stapani, cu vaccinuri, carnete de sanatate, etc. cumparate din putinii nostri bani. Datorita incetarii activitatii fundatiei cu care am colaborat, in luna decembrie 2014, adoptiile in Olanda s-au sistat. Evident, pisici au continuat sa intre in adapost. Concluzia era clara: unde tot adaugi, dar nu scoti nimic se ajunge la supraaglomerare.

Supraaglomerarea duce la raspandirea de boli, facturi medicale uriase, etc. Facturile medicale nu sunt singura problema, ci puii morti , dupa zile si zile de perfuzii, injectii, pastile si alte tratamente. Un alt „efect" al tratamentelor a facut ca unii dintre puii prietenosi la inceput, dar bolnavi, intrati in adapost, sa devina speriati si retrasi. Ei nu inteleg ca le-a fost salvat viata, ci ca au indurat durere. Ne asociaza in prezent, pe noi oamenii cu ceva rau, devin retrasi, si nesociabili, unii chiar agresivi si isi pierd sansele sa fie adoptati. Si ei sunt cazurile fericite, deoarece multi dintre pui nu rezista si mor.
Acestea sunt motivele pentru care facem adesea apel la foster si anume la oameni care sunt dispusi sa ne ajute pana la capat, nu doar sa ne plaseze responsabilitatea pe umeri. Pentru ca nu mai putem singuri.

Suntem pusi in fata unei alegeri foarte grele si anume DECIZIA DE A SISTA PRELUARILE, cel putin pentru acest an, deoarece fondurile de care mai dispunem, abia vor fi suficiente in urmatoarele doua luni, pentru pisicile deja existente in adapost.

Aceste pisici vor ramene cel mai probabil in grija noastra pentru tot restul vietii lor, deoarece dupa cum am aratat mai sus ele nu mai au varsta ceruta de adoptatori, nu au temperamentul necesar sau au parti ale corpului lipsa ceea ce le scade aproape in totalitate sansele de a fi adoptate - dar si ele au nevoie de un acoperis si un bol cu mancare.

Nu mai vrem sa fim umiliti, nu mai vrem acuzatii, cu atat mai mult din partea celor ce ne-au trecut pragul si au vazut ce inseamna adapostul si munca enorma ce se depune! Vrem ajutor daca va pasa! Avem nevoie de ajutorul celor care iubesc animalele si care sunt dispusi sa faca mai mult decat a semnala un caz sau a ne multumim noua. Nici una, nici alta, nu ne ajuta. Sau daca nu ne oferiti acest ajutor, macar nu ne acuzati. Pentru ca acuzandu-ne, nu faceti decat sa ne „impingeti" si mai tare catre casa de nebuni, de unde nu vom mai fi de folos nici macar celor 61 de pisici carora le datoram o viata fericita.

Si cand stim cata munca si durere am investit in toti acesti ani - si sutele de pisici salvate ne stau marturie, consideram ca nu e doar nedrept sa fim acuzati de neseriozitate si lipsa implicarii, ci e de-a dreptul CRUZIME, chiar daca nu fata de animale, ci doar fata de niste simpli oameni.

In final multumim tuturor celor care ne-au ajutat, ne ajuta sau ne vor ajuta in activitatea noastra.