Simply... Mau
marţi, 07 iulie, 2015,
Mau este un motan pe care nu l-ati vazut niciodata intr-un anunt de adoptie. De ce? Simplu: pentru ca Mau, sufletul adapostului, nu cauta stapan, el ESTE stapanul locului si paznicul acestuia, el a fost acolo inaintea noastra si nu ne-a parasit nici la bine, nici la mai putin bine...

Cei care il cunosc il iubesc neconditionat si din toata inima, chiar daca i-a mai si "capsat" uneori, cand inca avea cu ce... Nu poti sa nu il iubesti pe Mau si sa nu ii faci toate poftele. El vorbeste cu tine in felul lui unic, stie ce este in frigider, in dulapuri, cunoaste sticla de kitten milk, toarce si zice "mau" in acelasi timp, dandu-ti de inteles ca vrea ce ai in mana - daca ii place ceea ce vede. Daca stai pe scaun, Mau e primul sa isi ia locul in bratele tale. Daca vrei sa te ridici, ai o problema - pentru ca el nu vrea si maraie ca un morocanos caruia i-ai luat jucaria preferata. Daca nu vrea ca un catel sa intre in hol, se aseaza in usa. Doar sta acolo si il tine la distanta. Daca il bagi in casa, iese pe geam si isi reia locul, enervat de insistentele tale inutile.

Mau este... Mau. Cand se plictiseste rau de tot, urca pe acoperis si ne urmareste de acolo. A pazit si o gasca de puiuti care au reusit sa evadeze in urma cu vreo 2 ani, ne ajuta la ale noastre si ne insoteste cand ne oprim sa ne tragem sufletul - de obicei isi gaseste un loc in apropierea noastra si doarme linistit.

Credem ca ne-a fost dat sa il intalnim, ca sa invatam de la el. Era deja un motan trecut prin multe atunci cand l-am cunoscut: isi tragea un picior dupa el, avea urme de batai... L-am ingrijit cum am stiut noi mai bine si nu am renuntat nici noi la el, nici el la noi. A primit multiple tratamente, i-au fost scosi dinti pentru ca nu se mai putea si totusi... Mau a ramas. Se facuse extrem de frumos si era constient de asta - prin felul in care se plimba tantos in timp ce-si inspecta "mosia", parca iti spunea: "Eu sunt Mau, si nu ma las". Avea zile cand nu manca nimic si zile cand nu il puteai satura - si acestea din urma sunt cele mai frumoase zile. Ca si acum... Desi este bolnav, de data aceasta mai rau ca de obicei, el VREA, mai ales lapte, bunatati si mangaieri. Si daca Mau vrea, Mau primeste ce doreste inimioara lui. Diagnosticul este... "urat": insuficienta renala, probleme cu ficatul si cu inima. Iar varsta, nu il ajuta deloc. Si totusi, Mau VREA! Este activ, sta cuminte la perfuzii - cat vrea el, bineinteles, mananca, bea lapte la greu, vorbeste, streseaza doctorita cand stie el ca trebuie, toarce, maraie... Nu s-a schimbat deloc, el tot nu se lasa! Oare ne-a auzit atunci cand il rugam sa traiasca o vesnicie? Poate...

Mau ne-a invatat ce inseamna sa vrei si sa rezisti chiar si atunci cand nu mai poti; ce inseamna sa ramai neschimbat, chiar si atunci cand ai probleme; ce inseamna sinceritatea, chiar daca mai marai si mai musti din cand in cand; ce inseamna sa iubesti viata... Suntem extrem de recunoscatori pentru ca avem onoarea sa il cunoastem pe Mau!

Mau este pe maini bune, primeste cele mai bune ingrijiri si nici unul dintre noi nu si-a pierdut speranta de a-l avea alaturi inca multa vreme de acum incolo. Am vrut sa il cunoasteti si voi pe unicul, inconfundabilul si extraordinarul nostru Mau, macar acum. Pentru ca Mau este un motan pe care nu l-ati vazut niciodata intr-un anunt de adoptie, pentru ca Mau ESTE sufletul nostru si al adapostului...