Vanessa

Vanessa, aka Nessie, a fost o pisica a strazilor, obisnuita sa fie libera si… invizibila. Era mult prea prietenoasa cand venea vorba de caini si nu facea diferenta intre un caine cu stapan si unul fara. Insa nu se lasa prinsa si urma din nou sezonul de imperechere.

Unei doamne din zona, care o hranea cand iesea la plimbare cu catelul, i s-a facut mila de ea si a vrut sa o duca la sterilizat. Niciunul dintre puiutii ei de pana atunci nu supravietuise vreodata, se zicea in zona. Motivele nu se stiu pana in ziua de azi, dar era clar ca pisica trebuie sterilizata cumva, pentru binele ei si al puilor ei nenascuti.

Au urmat cateva zile in care doamna incerca sa o convinga pe pisica sa se lase mangaiata, momind-o cu bunatati. Nu a functionat, Vanessa nu se lasa pacalita, simtea probabil ca „urmeaza ceva”. Dupa multe zile si multe incercari, a fost sterilizata si a venit la noi sa se refaca. Ni s-a rupt sufletul cand am vazut-o ce traumatizata era. Nu doar speriata, ci pierduta… Am sperat luni de zile ca ne va permite sa ne apropiem, dar inca nu are incredere in noi.

Am poreclit-o Nessie si ne este foarte draga. Isi petrece timpul pe un scaun sau un raft, in general dormind. Este atenta la noi mai ales cand e ora mesei, si nu refuza un bol cu papica pus aproape, alaturi de ea. Nu fuge, nu pasaie, se uita doar in ochii nostri sa ne citeasca intentiile. Nici macar nu se ridica de pe scaun, ceea ce poate fi un semn ca suntem pe calea cea buna. Cert este ca nu am renuntat inca la speranta ca, intr-o buna zi – chiar daca aceasta va veni peste ani – se va hotari sa lase garda jos si sa ne lase si pe noi in lumea ei, lumea frumoasei Nessie.