Devon

Pentru iubita noastra Devon, sansele de adoptie – chiar si sansele ei la o viata lunga si fericita – par sa fie din ce in ce mai mici pe zi ce trece. In timp ce toate cele patru surori si fratiorul au fost adoptati – unii mai tarziu, altii mai devreme, Devon a ramas in adapost din cauza gingivitei si a problemelor ei hepatice, pe care am incercat sa le tratam in toate modurile posibile, fara succes: chiar daca gingivita ei ar putea fi rezolvata in cele din urma, cealalta problema pur si simplu nu dispare… Mai are o singura sansa, sa fie adoptata de o familie dispusa sa ii dea doar hrana speciala, pentru mai mult timp – ceea ce nu este posibil la adapost, decat daca am inchide-o undeva separat, luni de zile.

Devon a fost gasita acum mai bine de 2 ani, intr-o noapte de vara. Intorcandu-se de la job, unul dintre voluntarii nostri a vazut o pisica stand intr-o pozitie ciudata langa tomberoane. S-a apropiat sa vada care e problema, si a descoperit 6 pisoi nou-nascuti, pe betonul gol, protejati de pisica mama. Apropierea a facut-o pe mama sa fuga, apoi sa se intoarca si sa incerce sa-si tarasca pisoii de acolo – asa ca voluntara noastra s-a indepartat. Un lucru era sigur: nu puteau ramane acolo, mai ales intr-un loc atat de expus pericolului. Urmatorul pas a fost sa ia capcana si sa o prinda pe mama, ceea ce a si facut a doua zi, apoi a luat si puiutii acasa. Intrucat avea in foster si alte pisici, nu le-a putut oferi decat o baie – un spatiu mic, dar sigur, cald, cu toata mancarea si apa de care aveau nevoie.

Mama, pe care ulterior am numit-o Sierra, a fost si este pana astazi o pisica salbatica, care nu are deloc incredere in oameni. Pana la urma a acceptat mancarea pentru ca nu avea de ales si avea pisoi de hranit, dar a preferat sa se ascunda in spatele mobilierului decat sa-i lase in cosul pus la dispozitia lor si sa se aseze ea acolo. La un moment dat insa, laptele ei nu a mai fost suficient si pisoii nu cresteau asa cum trebuia, asa ca o alta voluntara i-a ajutat, hranindu-i timp de cateva saptamani, pana cand au inceput sa manance singuri. Sierra a fost foarte protectoare cu ei si o mama foarte iubitoare si grijulie, asa ca nu a fost o treaba usoara sa-i hranesti de doua ori pe zi, mai ales ca se ascundeau in spatele mamicii lor…

Vremurile grele s-au terminat in cele din urma si baia a devenit neincapatoare pentru pisoi, care doreau sa exploreze, sa se joace, sa sara. Celelalte pisici din foster au venit la adapost, asa ca puiutii au ajuns sa ocupe o camera intreaga, doar a lor. Sierra s-a ascuns mereu cand vedea oameni, dar micutii nu au avut astfel de probleme. Isi adorau si a doua mamica, si o intampinau, se urcau pe ea cand sosea de undeva si se jucau cu ea tot timpul.

Dupa vaccinari, singurul baiat a fost adoptat intr-o familie foarte de treaba, iar fetele, toate cele 5, au fost nevoite sa vina la adapost. A fost un moment extrem de nepotrivit, deoarece mai aveam 3 saptamani pana a trebuit sa ne mutam la noul adapost, asa ca fetele au fost nevoite sa se adapteze de doua ori la un loc nou, intr-un timp foarte scurt. Dar cea mai grea provocare pentru ei a fost sa se obisnuiasca sa fie fara mama lor adoptiva si sa o vada o data pe saptamana in loc de zilnic…

Devon a fost „invizibila” destul de mult timp dupa ce a venit la adapost si cu atat mai mult dupa ce ne-am mutat in cel nou. O puteai vedea in cosuri sau pe rafturi cu surorile ei, venind la farfuria cu mancare la ora cinei, dar fara sa ceara nimic precum mangaieri sau atentie. Foarte rar, a incercat, dar Sidney sau celelalte pisici au impins-o, cerand sa fie primele pe lista. Asa ca a renuntat intr-un fel, apreciind si bucurandu-se totusi de acele momente cand era singura undeva si mergeam noi la ea pentru mangaieri. Este o pisica tacuta, dar tanara si scumpa, a carei singura sansa de a-si arata adevarata personalitate a fost sa mearga la casuta ei, insa acest lucru nu s-a intamplat…

Am observat ca era slabuta si nu se ingrasa deloc, asa ca am dus-o la veterinar. Prima vizita cred ca a fost acum mai bine de 1 an, iar de atunci am fost la controale si recontroale de multiple ori. Gingivita a fost un lucru – este destul de comuna, dar valorile crescute ale ficatului au fost mai ingrijoratoare, chiar daca la inceput am crezut ca este doar pentru ca a mancat prea mult sau pentru ca mancarea nu este chiar de cea mai buna calitate de pe piata. Mai avuseseram cazuri, si valorile s-au imbunatatit mult, doar cu suplimente. Nu si in cazul lui Devon… In momentul in care am incetat sa-i mai dam pastilele, valorile ei aveau sa creasca din nou.

O solutie pentru Devon ar fi sa incercam o dieta pe o perioada mai lunga de timp, deoarece este singurul lucru pe care nu l-am incercat. Dar pur si simplu nu putem face asta in adapost, sau ei: este prea mult timp ca sa o inchidem intr-o camera, singura, si ar fi prea stresant. Nu este chiar cea mai prietenoasa pisica, dar nici cea mai singuratica, ii place sa se plimbe prin camere, sa stea cu Blair si uraste sa fie incuiata. Dupa una dintre primele vizite la vet, cand s-a ales cu tratament, am incercat sa o punem separat, dar era atat de stresata incat a incetat sa manance si apoi a refuzat sa ne lase sa ne apropiem de ea – desi adora pur si simplu sa fie mangaiata, dar numai dupa ce vede ca nu vrei nimic de la ea – ceea ce in ultima vreme a fost foarte greu sa o convingem. Pastilele pe care le primeste acum vor inceta sa functioneze in cele din urma si starea ei se va inrautati. De aceea, chiar daca e cu ”bataie” foarte lunga, am dori sa vedem daca exista cineva care ar fi dispus(a) sa o adopte pe Devon. Poate ca au o pisica cu aceeasi problema, poate ca nu sunt alte pisici in casa si fata noastra ar avea sanse reale sa duca o viață fericita si sanatoasa. Sau poate, exista cineva care se îndragosteste de ea si este dispus sa-i ofere o casa si toata dragostea si grija lor.

Devon este o iubareata după ce trece peste teama si stresul initial. Da, este nevoie de timp, rabdare si un mediu calm. Dar am vazut cat de mult ii place atentia, cum se rasuceste si “danseaza” doar pentru a primi mai multa iubire. Ne-o putem imagina chiar si lipita de mamica ei noua, seara tarziu, in pat – chiar credem ca are foarte multa iubire de oferit. Cu toate acestea, in primul si primul rand, are nevoie de o sansa. Din pacate, stim ca este una foarte mica, din cauza problemei ei cu ficatul si a nevoii de hrana speciala, dar poate, doar poate, va avea noroc si omul visurilor ei va veni si ii va oferi tot ce are nevoie pentru a fi o pisica cu adevărat fericita.