Tzitzicutza

M-am nascut in: 3 septembrie 2019

Sunt aici din: septembrie 2021

Imi place sa: fie liniste

Nu imi place sa: ma mangai pe spate

Mi-am gasit casuta: offfffff… inca nu

Aceasta frumusete se numeste Tzitzicutza si e una dintre cele mai singuratice pisici din adapost, sau cam asa pare. Este la noi din 2019, dupa ce a petrecut un pic de timp in foster, impreuna cu puii ei. Au trait pe strazi, langa o sosea foarte aglomerata, si persoana care ii hranea ne-a cerut ajutorul, ingrijorata pentru vietile lor.

Nu am putea spune ca e timida sau speriata, pur si simplu se simte mai bine singura. Sunt momente cand ni se alatura in bucatarie ca sa ceara mancare separat, cu foarte mult bun simt, si e foarte fericita daca „uitam” de ea acolo: macar atunci are linistea pe care si-o doreste!

Tzitzicutza nu suporta sa fie deranjata in timp ce mananca sau doarme, dar accepta putina mangaiere pe cap. Spatele si burtica ei sunt zone interzise, asa ca atata timp cat iti tii mainile acolo unde ii place, totul este bine. E foarte linistita si abia observi daca nu se simte bine, pentru ca de cele mai multe ori doarme sau sta intr-un cos moale sau pe un scaun. Asa s-a intamplat si cand a avut probleme cu dintii dar, din fericire, am observat destul de repede ca nu mai vine in bucatarie si ca mananca cu mai multa dificultate. Acum, fara dinti, e mult mai fericita si fara durere.

S-ar simti mai in largul ei si probabil si-ar schimba comportamentul daca ar gasi o familie iubitoare si rabdatoare. Dar lucrul care deranjeaza cel mai mult in cazul unei cereri de adoptie, e ca e pozitiva la FIV. Oamenii care au avut astfel de pisici stiu ca da, au nevoie de putin mai multa atentie si poate, doar poate, mai tarziu, de ingrijiri medicale suplimentare, dar la fel de bine stiu si ca pot avea vieti lungi, fericite si normale, la fel ca oricare alte pisici. Si chiar daca stim ca sansele ei sunt foarte mici, nu ar fi corect fata de Tzitzicutza daca nu am scrie si povestea ei.

Tzitzicutza e o frumusete de pisica, destul de rotunjoara, care cel mai probabil a avut o viata grea pe strazi. Uneori tresare cand o atingi, chiar daca e treaza, asa ca increderea ei in noi nu e inca totala. E adevarat si ca nu ii place sa primeasca pastile sau orice fel de tratament, dar pur si simplu a trebuit sa o facem – si se pare ca nu a uitat asta. Si totusi, credem ca ii place sa fie mangaiata, atata timp cat o faci conform dorintelor ei: doar pe cap – si nu te lasa pacalit daca iti arata burtica, raspunsul e tot nu; ai acordul ei pentru o perioada limitata de timp, iti va spune ea cand sa te opresti; iar momentul perfect e de obicei cand cere ea, dar e acceptabil si daca initiezi tu fara sa o sperii.

Recunoastem, nu e cea mai “usoara” pisica si totusi, suntem convinsi ca intr-o casa potrivita, cu oamenii potriviti, ar arata mai multe din adevarata ei personalitate si cu siguranta ar fi o pisica fericita. Merita sa mearga acasa, sa fie rasfatata si iubita la bine si la rau, pana cand… Are doar 5 ani, si o viata intreaga inainte, asa ca speram ca norocul va fi de partea ei macar o data si va fi vazuta de cineva foarte special care ii va oferi sansa pe care o asteapta.

Adoptia unei pisicute din adapostul nostru se face in baza unui contract de adoptie. De ce? Pentru ca ne pasa! Conditiile impuse de Asociatia Prietenii Pisicilor sunt usor de respectat atunci cand persoana care adopta este responsabila si iubeste intr-adevar pisicile.

Va multumim!

Voluntarii