Blue

Am putea face zeci de presupuneri referitoare la aceasta „vagabonda” de pisica, dar nu stim decat ca, timp de 1 an si ceva, a fost abonata la o „cantina pentru pisici ale strazii”. Nu frecventa chiar zilnic, dar des. Toata lumea se astepta sa mearga inapoi la casa ei la un moment dat, pentru ca de obicei cele ca ea, cu ochi albastri si „de rasa”, tot au pe cineva, undeva, insa sunt mai bine ingrijite – cu niste exceptii totusi. Dar ea continua sa apara si sa infulece la propriu – uneori si 400 gr de mancare. Dupa o vreme, a inceput sa slabeasca, iar burta crestea si crestea. A disparut vreo doua saptamani iar cei care o hraneau au zis ca… s-o fi dus acasa. Insa a aparut iar, fara burta si fara pui, slaba, infometata si vai de ea. Pune-o pe picioare, caut-o in zilele in care nu vine, hraneste-o, deparaziteaz-o, ca apoi povestea sa se repete. Stapan sau nu stapan, rasa sau nu rasa, nu te poti uita la asa ceva si nu face nimic – si si asa, trebuia cu mult mai repede, i se putea intampla orice in aceste luni pe strazi, mai ales ca e prietenoasa, lipicioasa si mai si frumoasa pe deasupra. Mare minune ca nu a luat-o nimeni in tot acest timp, sau poate… au luat-o si au descoperit ca are probleme, cine stie.

Am luat-o noi si am internat-o, in primul rand pentru a fi sterilizata, iar avea burta – dar a fost alarma falsa. S-a dovedit ca are vreo 3-4 ani, si avea o diaree urata, cu sange. A fost tratata, deparazitata, sterilizata si vaccinata, iar noi i-am pus serios gand de adoptie. Am intrebat si prin zona in care locuia ea, o vasusera chiar si 5 strazi mai incolo, insa nu intrand undeva, in ceva casa, sau nu stiau ca ar fi a cuiva. In fine, nu ca ar mai fi contat in cele din urma. Astea se intamplau prin octombrie sau noiembrie 2023, cand a vomitat prima data… sange.

Am inceput drumurile la vet, a mai stat si internata o vreme si a primit tratament. Apoi, simptomele au disparut, ca sa reapara inca o data peste cateva saptamani, si inca o data… Uneori vomita in draci de mai multe ori consecutiv, si se rezolva cu un antivomitiv si cateva zile de injectii. Am tinut-o si separat o vreme, pe dieta, insa in adapost nu se poate sa o tii asa o vesnicie: plangea, voia sa iasa. Puteau fi mai multe cauze, asa ca am mers pe varianta endoscopie / colonoscopie, in ianuarie 2024. Ca norocul, nu este vorba de cancer, nici de ulcer, probabil o intoleranta alimentara. Nu e de mirare, ca doar a mancat ce a gasit sau primit cand venea la masa, in rest o fi facut foamea. Acum ii dam dieta cat se poate de mult dar ca sa fie doar si doar hrana speciala, ar trebui sa o inchidem mult mult timp, insa fata asta e de-a dreptul nenorocita in 4 metri patrati. Vrea totusi sa stea in bucatarie peste noapte – evident, are la dispozitie doar dieta, si ii mai si place. Cine o mai intelege…

Ii zicem Blue sau Blueberry sau Afina sau „Blue Blue I love you”. Nu este o pisica mica, mignona, si acum ca are cineva grija de ea si nu mai este pe strazi, arata extrem de bine – pentru noi cel putin, un vet probabil a zice ca este chiar supraponderala. Un lipici de pisica, cu oamenii: ii place sa fie dadacita, bagata in seama, mangaiata, venerata, dar nu prea ii place in brate. Cu pisicile… nu tocmai, mai imparte niste palme uneori. Nu am putea zice ca este o „finuta”, pentru ca se mai intampla sa sara pe un pervaz sau blat si ori sa pice, ori sa rastoarne tot – „like a bull in a China shop” i s-ar potrivi de multe ori, daca ati auzit expresia in engleza. Si cu toata dragostea din lume va zicem ca e o naiva de pisica, haioasa cu ochisorii aia un pic sasii dar, si foarte putin, toanta. Desi are de toate – mai putin casa si familia ei, Madame Blue s-ar tot duce uneori – nu des, dar cam o data pe saptamana, mai plange la geam sau la usa. Poate vede ceva interesant, nu stim, nu am reusit sa descoperim motivul exact.

Probabil toata viata ei a fost pe strazi si ii lipseste plimbarea, sau pur si simplu se plictiseste. Desi acest „dor de duca” s-a potolit mult in ultima vreme, mai are zile din astea. Insa problema e simpla: daca vrea sa traiasca, trebuie sa ramana in interior si trebuie supravegheata din toate punctele de vedere. Si noi vrem sa traiasca, banuim ca si ea, ca pare sa ii placa totusi viata, iar anii de pe strada par sa nu isi fi lasat amprenta, sa o faca fricoasa sau speriata: e mereu… zen. Ah, si sare ca o caprita cand vrea sa intre in bucatarie.

Pentru asta insa, are nevoie de o casa, o familie grijulie, iubitoare, care sa se ocupe de ea mai mult decat reusim noi, sa ii dea exclusiv mancare speciala, sa urmareasca episoadele de voma si sa o duca la vet. Evident, ajutam si noi daca e nevoie cu hrana, controale. Are aproape 4 ani, si o viata intreaga in fata. La fel de bine s-ar putea ca aceste probleme sa dispara in timp, dupa ce tot ce „s-a stricat” in anii petrecuti afara „se repara” cu hrana speciala – sau cu medicatie la nevoie. Deocamdata o urmarim, pentru ca in afara de aceste episoade sporadice, e sanatoasa tun, si s-ar putea sa se rezolve doar cu dieta, cat putem noi da. In ultima perioada, totul pare a fi in regula, dar paza buna trece primejdia rea.

Da, suntem constienti ca sansele ei de adoptie au scazut de la 100% la 1% din cauza problemelor ei – chiar daca are ochi albastri si pare de rasa, si a ceea ce inseamna din punct de vedere financiar dieta si cheltuieli medicale – dar dupa cum am zis, aici putem ajuta si noi. Noi speram totusi si cautam acea familie care se uita nu la frumusetea ei, ci la personalitatea ei si la nevoia ei de a face parte cu adevarat dintr-o familie, de a fi ingrijita cum trebuie si ajutata la nevoie.

Poate, doar poate, norocul e in continuare de partea ei si familia care o vrem pentru ea, o va vedea si se va indragosti de ea iremediabil, dupa care ne va scrie. Va rugam insa sa tineti cont ca o dam doar fara acces afara, si in Oradea, sa putem sa o ajutam in continuare.