Leo

Nu stim prea multe despre inceputul vietii lui Leo. Adevarul e ca nici nu ne-am dorit sa intrebam prea multe sau sa avem de-a face cu persoana care ne-a scris; tot ce voiam era sa-l luam de acolo, si repede. Era ceva in mesajul pe care l-am primit, un sentiment de pericol, care ne-a facut sa ne temem ca Leo ar putea ajunge pe strazi. Nu era un pisoi mic-mic, dar totusi foarte tanar, iar studentul strain care ne-a contactat nu-l mai putea pastra, zicea el, din cauza alergiei. Era trist sa vedem cat de mult voia sa scape de Leo – raspundea scurt la orice intrebare puneam, de exemplu despre vaccinuri, dar insista cu aceeasi intrebare in fiecare mesaj: „Unde pot sa-l duc?”. I-am raspuns rapid: la veterinar.

Leo avea varsta potrivita pentru sterilizare, cam 7 luni, asa ca asta a fost primul lucru pe care l-am facut inainte sa-l aducem la adapost. A stat cateva zile la clinica si apoi a venit… Era incredibil de slab si foarte, foarte infometat. Veterinarii ne-au spus ca sigur nu fusese hranit cum trebuie, dar in rest era sanatos. Era atat de disperat sa manance incat maraita daca te apropiai de bolul lui, de parca voia sa spuna „Lasa-ma in pace sa mananc!”. Chiar si acum mai face asta uneori, doar ca sa se asigure ca toata lumea stie ca aceea e mancarea lui, desi nu face nimic daca incerci sa i-o iei. I-a luat cateva saptamani sa se linisteasca si sa manance fara graba, iar incet-incet a inceput sa ia in greutate. Acum arata ca o pisica normala – ba chiar una inalta si impunatoare, cu picioare lungi. E un baiat tare frumos acum!

De cand a venit la noi, Leo a fost prietenos, curios si dulce. Ii place la nebunie sa se joace „de-a luptele” cu bratul tau, daca ii arati „gheara” – si nu se lasa usor! Am incercat sa-l invatam sa fie mai bland si pare ca a inteles ca uneori muscaturile lui pot fi un pic cam tari. Nu lasa urme, sa nu crezi altceva, dar uneori se entuziasmeaza prea tare. Noua ne place jocul asta, pentru ca si lui ii place enorm – e preferatul lui! Ii place si sa se joace cu alte pisici, dar si cu noi. Avem impresia ca abia acum se bucura de copilaria lui, ca atunci cand era mai mic nu prea a avut sansa asta. Poate asta a fost problema – ca avea prea multa energie pentru fostul lui stapan, desi comportamentul lui e perfect normal pentru o pisica tanara. E pur si simplu fericit ca e in viata, sanatos si in siguranta!

Singurul lucru care a ramas de pe vremea cand era neglijat e apetitul. Nu mai e disperat cum era, dar tot ii place sa manance si sa fie printre primii hraniti. Daca e lasat, revine la bucatarie pentru „inca putin”. Noua ni se pare tare bine sa-l vedem mancand cu pofta si suntem si mai bucurosi cand vedem ca e multumit cu ce are in farfurie.

Acum Leo isi cauta o casa noua, una mai buna. Isi doreste sa fie ingrijit, alintat, rasfatat, sa aiba cu cine sa se joace si unde sa isi consume energia. Dupa o zi plina, vrea sa se odihneasca linistit langa o familie iubitoare. E un baiat extraordinar – prietenos, jucaus, relaxat, care vrea doar sa se bucure de tot ce viata si oamenii ii pot oferi. In schimb, te va rasplati cu multa iubire, momente de bucurie si voie buna. Si, daca vrei sa-l faci super fericit, nu uita de luptele amicale din cand in cand – e jocul lui preferat si l-ar face cea mai fericita pisica din lume!