Maverick

Maverick este unul dintre motanii din adapost de care ne-am apropiat cel mai mult: a fost alaturi de noi de cand era doar un pui speriat, si ne-a luat ceva timp sa-i castigam increderea. Opusul lui este sora sa, Maeve, care, desi a avut parte de aceeasi grija si atentie, a ramas timida pana in ziua de azi. Ea ar avea nevoie de multa rabdare pentru a se adapta intr-o casa noua. Suntem convinsi ca ar reusi, dar sansele ei sunt mici – stim asta din experienta. Totusi, miracolele se mai intampla, si noi credem in ele.

Maverick si Maeve au fost adusi de mama lor in fata adapostului, acolo unde stia ca vor gasi mancare si apa. Desi strada noastra nu este foarte circulata, ne-am temut pentru siguranta lor – si pe buna dreptate: mai aveau un frate care a fost lovit de masina cu o zi inainte ca noi sa-i prindem cu capcana… Erau speriati, fugeau de noi si veneau doar seara tarziu, cand stiau ca nu-i poate vedea nimeni. Mama lor era precauta, ii tinea la distanta si ii invata cum sa ne evite: se ascundeau sub masini sau in gradina din fata casei, traversau strada si se refugiau in curtea vecinilor, asteptand sa disparem din peisaj ca sa poata sari pe poarta sa manance. Singura noastra sansa a fost sa montam o capcana – si am sperat ca va functiona, desi erau slabiti. Din fericire, a mers.

I-am tinut o vreme in izolare. Am petrecut timp cu ei, ne-am jucat, le-am oferit bunatati, incercand sa le castigam increderea. Dupa o perioada, am inceput sa-i luam in brate chiar daca nu voiau – mai ales Maeve – doar ca sa le aratam ca e bine sa fii rasfatat. In timp ce ea ne scuipa si maraia, Maverick ramanea impietrit de frica, dar nu incerca sa scape. Incetul cu incetul, si-a dat seama ca ii place sa fie alintat: torcea, isi arata burtica, se bucura de atentie, dar apoi se retragea timid in coltul lui, in spatele surorii.

Cand a venit timpul sa-i lasam alaturi de celelalte pisici, Maverick a redevenit baiatul retras, dar progresul era evident, mai ales comparandu-l cu sora sa. Era curios, explora, incepea sa vina singur in bucatarie pentru mancare, iar uneori ramanea sa doarma linistit pe paturile de acolo. Atunci cand eram doar noi cu el, ne arata cat de afectuos poate fi, cat de mult ii place sa fie mangaiat. Iar cand isi arata burtica, stiam ca este relaxat si fara griji. Acelasi lucru se intampla si acum, desi isi alege oamenii: cu unii e tandru tot timpul, cu altii doar cand e liniste. Daca sta intr-un cos, te urmareste cu privirea, parca invitandu-te sa te apropii. Dupa doua-trei mangaieri, iti arata clar ce vrea: burtica! :))

Pentru noi, Maverick ramane “puiutul” adapostului, chiar daca acum avem pisoi mai tineri. Dar e ceva special la el – personalitatea lui, fara sa mai vorbim de ochii conturati atat de frumos, care te fac sa te indragostesti pe loc. Uneori ramane precaut, nu ii place aglomeratia, dar avem sentimentul ca isi reprima mult din ce ar putea sa arate. Din acest motiv, Maverick are nevoie de stabilitate – o casa doar a lui, o familie care sa-i ofere rabdare si timp pentru a se adapta si pentru a-si recastiga complet increderea in oameni. Cu alte pisici se intelege bine, dar si acolo si-a ales un prieten: pe Owly, luptatorul nostru impotriva FIP, alaturi de care a gasit linistea pe care o cauta.

Am vazut cat de iubitor si cald poate fi Maverick, am fost alaturi de el cand avea nevoie de intelegere si stim prin ce a trecut pe strada. Cum l-am “crescut” practic noi, i-am fost martori la fiecare progres si la fiecare pas inainte, putem spune cu certitudine ca Maverick ar aduce unei familii si mai multa afectiune decat ofera acum in adapost. Are atata nevoie de sansa la o alta viata, una in care sa fie in centrul atentiei, unde sa-si arate burtica oricand are chef si sa primeasca alintarile care ii plac atat de mult. Un singur lucru nu stim: cat de multa iubire poate oferi, pentru ca ce ne ofera acum depaseste orice ne-am fi imaginat vreodata. Asa ca, va rugam, ajutati-ne sa-i gasim lui Maverick familia lui pentru totdeauna, care sa-l iubeasca pana la luna si inapoi. Chiar are nevoie de asta!