Miu Miu

Miu Miu – asa cum a numit-o cea care a salvat-o – a fost gasita pe strada, bolnava si gestanta. Daca a avut vreodata o casa sau stapani, nu vom sti niciodata, dar ce stim sigur este ca, chiar daca a avut, nu o meritau. Miu Miu este o pisica speciala, minunata, vesela – o combinatie perfecta intre o iubitoare si o luptatoare!

Dupa ce a fost gasita, Miu Miu a fost dusa la veterinar pentru a fi tratata de o raceala severa si pentru a fi sterilizata. A avut noroc ca femeia care a intalnit-o nu a trecut mai departe, ci a dus-o de urgenta la doctor. Acolo, Miu Miu a ramas cam o saptamana, pana cand s-a facut bine, dupa care i-a fost gasit un foster. A primit ingrijire, mancare si atentie, iar dupa ce a fost vaccinata, a ajuns la noi.

A fost dragoste la prima vedere, trebuie sa recunosc! <3 Cu nasucul ei scurt si fata „pictata”, primul lucru pe care am vrut sa-l fac a fost sa o iau in brate – lucru cu care ea nu prea a fost de acord la inceput. Nu ii era frica de noi, dar nici nu se simtea acasa in prima zi – ceea ce e absolut normal. Totusi, s-a obisnuit destul de repede cu noi si cu adapostul. Eu eram doar nerabdatoare, pentru ca Miu Miu e atat de adorabila! Cu labutele scurte, nu foarte mare, putin grasuta – dar numai putin, prietenoasa, dulce si jucausa, cu o doza de nazdravanie. Imi place enorm sa o smotocesc un pic mai „dur”, pentru ca atunci se arunca pe spate, cu burta in sus, si se joaca luptandu-se cu mana mea, avand grija sa nu muste sau sa zgarie.

Nu e usor pentru nicio pisica sa se adapteze cand ajunge intr-un adapost sau intr-un mediu nou. Oamenii sunt noi, pisicile sunt noi – si, in adapost, sunt si foarte multe. Nici pentru un om nu ar fi usor. Totusi, cand vin la noi, pisicile nu au de ales; trebuie sa gaseasca o cale sa traiasca alaturi de celelalte, sa isi descopere propriul loc special. Locul special al lui Miu Miu este pe un raft, pe terasa – care este conectata la voliera. Adora sa stea acolo, intr-un cos moale, aproape de bolul cu mancare uscata. Ii place sa se plimbe prin voliera, vine in casa sa ne intampine cand ajungem la adapost si umbla prin jur daca are chef. Nu are nicio problema sa imparta cosul cu alta pisica si apreciaza enorm daca nu o uitam cand vine ora mesei: ii place mult un pliculet de mancare umeda. Daca o mangai si stau putin sa o smotocesc, ma urmareste apoi peste tot, intinzand labuta sa „ma prinda” daca nu ii dau atentie, ca sa-mi aminteasca ca e acolo. Atat de dulce e Miu Miu a noastra! <3

Se estimeaza ca Miu Miu are in jur de 6 ani, dar pot sa spun ca inca este un pui de pisica in sufletul ei. Poate o vad asa pentru ca e micuta, dar si pentru ca este jucausa si iubeste sa se joace! Nu este insistenta si nici ranchiunoasa, asa ca din punctul asta de vedere seamana cu o pisica mai matura, mai inteleapta, dar care nu si-a pierdut deloc optimismul si increderea in oameni, indiferent prin ce a trecut. E foarte greu sa o descrii complet pentru ca e atat de multe lucruri intr-un singur corp mic: amuzanta, iubitoare, uneori serioasa… Dar sentimentul pe care il ai cand esti aproape de ea, cand interactionezi cu ea sau doar o privesti, este de bucurie pura si liniste. Are ceva ce nu pot sa “ating”, dar simt ca e acolo si asta o face unica.

Acum, aceasta pisica minunata pe care o numim Miu Miu isi cauta propriul loc – unul pe care cu siguranta il va „condimenta” un pic si unde va aduce multa bucurie si si mai multe zambete. Familia care o va adopta va fi cu adevarat norocoasa: imagineaza-ti ca, intr-o casa cu mult mai putine pisici, Miu Miu ar avea ocazia sa isi arate intreaga personalitate, tot timpul. Nu ar mai fi „limitata” de timpul in care cineva este acolo si ii poate oferi atentie, asa cum e acum. Sunt sigura ca ar fi extrem de fericita, chiar peste masura, sa fie mai bine ingrijita, sa faca parte dintr-o familie, sa aiba stabilitatea unui camin pentru totdeauna. Pana la urma, nicaieri nu e ca acasa, nu-i asa?