Ups

Inceput de vara, plin „sezon”. Gasim pui peste tot, in cutii, pungi, fugind pe strazi sau zacand bolnavi in vreun colt, prea epuizati sa mai poata face vreo miscare. Asa si cu pe atunci micuta Ups, o puiuta de abia 3 luni, abandonata cel mai probabil. Singura singurica, mult prea bolnava sa mai poata fugi sau sa se ascunda, statea pe un trotuar, uitandu-se in gol, in timp ce oamenii treceau nepasatori mai departe. Mai putin unul, care nu a stat pe ganduri, a luat-o pe micuta si a dus-o la veterinar. A fost internata pe loc, tratata, gazduita cateva saptamani si vaccinata, dupa care a venit la noi.

 

Numele i-a ramas Ups, deoarece atunci cand a fost vazuta, salvatoarea ei a exclamat: „ups, inca o pisica!” Ce altceva sa mai zici, cand zilnic gasesti puiuti pe strazi sau vezi cazurile postate pe retelele de socializare… Nu mai ai ce, trebuie doar sa decizi: ajuti pisica, sau mergi mai departe. Iar cei care au suflet, cum e si salvatoarea fetitei noastre, nu trec niciodata nepasatori mai departe, lasand un puiut bolnav in urma lor.

 

Caracterul lui Ups a iesit la iveala inca de pe vremea cand era internata la cabinet si incepea sa isi revina. Pasaia pe oricine intindea mana spre ea si incerca sa se apere cu toate puterile ei. Ii placea insa sa se joace, sa alerge dupa mingiute si sa doarma cu burtica la vedere. Era irezistibila, asa sasie, privindu-te din vreun cos sau de pe vreun raft, tot timpul in alerta. Cat timp a fost micuta si neajutorata, am incercat deseori sa o luam in brate, in ciuda protestelor ei, insa acest lucru s-a schimbat atunci cand a mai crescut, caci devenise o pisica mare, puternica, pe care nu o mai puteai ridica dupa bunul plac. Dar si asa, atunci cand vorbesti cu ea si ii spui numele, reactioneaza absolut adorabil: raspunde cu un sunet ciudat, ca cel pe care il scot unele pisici la vederea unei pasari.

 

In continuare, adora sa alerge dupa lumina laserului sau sa se joace cu te miri ce. Doarme dusa in vreun cos confortabil, chiar si atunci cand treci pe langa ea si se trezeste abia cand faci un zgomot mai puternic. Insa atunci fuge. Refuza cu incapatanare sa ne permita sa ne apropiem de ea, sa o atingem sau sa o mangaiem. Dar daca ii spui numele doar si nu faci nicio miscare in directia ei, raspunde, cu ochii pe jumatate inchisi, relaxata. Este atata de simpatica, incat cu greu te abtii sa nu o prinzi, sa o smotocesti toata!

 

Ce va fi pe viitor, nu stim. Este o pisica tanara inca, jucausa, plina de viata si vorbareata. Nu pare sa aiba o problema cu locul sau cu pisicile din camera, singura ei problema este acea neincredere in oameni pe care o are de pe vremea cand era pui. Ca si in cazul altor pisici timide, noi speram din suflet ca va lasa jos garda intr-o buna zi si ne va onora cu increderea ei, macar cat sa ii dam si noi un pupic pe boticul ala simpatic sau sa o mangaiem pe burtica.