Erin

Erin provine dintr-o zona cu foarte multe pisici, din care multe ingrijite si sterilizate de locatari. Dar, nefiind vaccinate, aparitia bolilor nu a putut fi evitata, mai ales ca pisicile isi gaseau adapost pe timpul iernii in beciurile blocurilor. Asta pana nu le-au inchis si pe acelea, iar pisicile au indurat frig si ploaie, incercand in zadar sa gaseasca alte locuri unde ar putea fi protejate de vremea rea. Este si cazul frumoasei Erin, care ajunsese la veterinar racita bocna, pentru a fi sterilizata. Era deja frig afara si reintoarcerea ei in zona ar fi dus, mai mult ca sigur, la agravarea bolii. Asa ca, in urma unui prim tratament, a ramas la noi. Era cuminte si nu foarte timida, speriata insa de locul nou si oamenii pe care nu ii stia; ii placea mult sa stea la caldura si, ocazional, sa dea o raita prin tarc.

 

Dupa cateva saptamani insa, boala a revenit: cand respira, auzeai un suierat ciudat, iar nasul ii era mai tot timpul infundat. A urmat o perioada in care am incercat toate variantele de tratament disponibile, insa fara rezultat. Tot ce puteam obtine era o ameliorare, dar nu o vindecare completa. Suieratul era cand mai puternic, cand mai slab, si nu a disparut nici pana in ziua de azi.

 

Au trecut mai bine de patru ani de cand frumoasa Erin a venit la noi si nu a avut niciodata sansa de a merge la casuta ei, din cauza acestei bronsite cronice de care sufera. Nimeni nu isi doreste o pisicuta care, ocazional, necesita tratament, desi alta problema nu are. Este prietenoasa, insa nu cerseste atentie, ci asteapta rabdatoare sa ii vina randul la mangaiat si dragalit. Si adora sa i se acorde atentie! Este retrasa si cuminte; o gasim de obicei in vreun cos sau pe calorifer, stand linistita si uitandu-se la ce se intampla prin camera. Nu se inghesuie la mancare, insa nu refuza un bol cu mancare doar pentru ea, mai ales daca o mangai putin inainte sa ii pui bolul in fata.

 

Erin s-a adaptat destul de bine la viata in adapost, insa asta nu ne opreste sa speram ca, poate, intr-o zi, va avea si ea norocul de a fi observata de un om care nu va fi deranjat de suieratul ei sau de cate o vizita la veterinar, si ii va oferi acestei minunatii de pisica ceea ce nu a avut pana acum: o casuta si o familie, si nu in ultimul rand, multa multa iubire si atentie. Daca acest lucru s-ar intampla, cu siguranta Erin ar fi cea mai fericita pisicuta din lume!